Conceptul de trasnnaţionalism a devenit de referinţă în studiul migraţiei o dată cu
lucrările Ninei Glick Schiller. În anul 1992, ea edita alături de alte două cercetătoare
lucrarea Towards a transnational perspective on migration şi prelua termenul în cauză
din limbajul specializat al corporaţiilor.
Definit ca o serie de „procese prin care imigranţii construiesc câmpuri sociale ce
unesc ţara lor de origine şi ţara gazdă” (Glick Schiller, Basch and Blanc-Szanton, 1992:
2), transnaţionalismul se dovedeşte prolific la nivel conceptual, dacă ne propunem o
analiză în registrul antropologiei culturale, fiindcă ideea de identitate personală se
conturează la graniţa dintre mediul de provenienţă şi noul ambient social, în cazul
migranţilor.
Dezvoltările ulterioare ale conceptului permit o nuanţare relevantă în plan sociocultural:
s-a vorbit de transnationalism from below (Portes et al., 1999: 221) –
transnaţionalismul privit din interior, sau „dedesubturile transnaţionalismului” am putea
sugera ca traducere liberă, şi aici este locul analizei etnologice, versus transnationalism
from above, adică studiul „de deasupra” al fenomenului, din punct de vedere economic,
social, politic etc.
Dihotomia este înrudită şi cu raportul adversativ dintre the immigrants’ ways of
belonging (Levitt and Glick Schiller, 2004: 605), felul în care imigranţii îşi manifestă
apartenenţa la cultura iniţială, faţă de the ways of being, modalităţile de existenţă propriuzisă
în ţara gazdă (E.G.: la sărbători gătesc mâncăruri tradiţionale, dar în pauza de masă
la serviciu mănâncă hamburger). Toate aceste comportamente socio-culturale vor face
obiectul investigaţiei noastre.
