Prezentare susținută de Ioan Marian Țiplic în cadrul Simpozionul Internaţional: Kulturerbe Siebenbürgische Kirchenburgenlandschaft / Bisericile fortificate în peisajul cultural din Transilvania, 4-6 mai 2018, Berlin
Organizatori: Verband der Restauratoren“ (Asociația Restauratorilor din Germania), Fundația Biserici Fortificate a Bisericii Evanghelice C.A. din România și Asociația „Kulturerbe Kirchenburgen e. V.“ (Asociația pentru Conservarea Patrimoniului Bisericilor Fortificate din Transilvania)
Cercetarea arheologică a monumentelor ecleziastice a devenit inevitabilă mai ales pentru acele monumente a căror istorie începe înainte de secolul al XIII-lea, secol din care informaţiile scrise încep să se înmulţească. Într-adevăr sursele scrise, acolo unde ele au supravieţuit, pot fi utile pentru a furniza informaţii în vederea detalierii celor obţinute prin cercetare arheologică, dar înainte de jumătatea secolului al XIII-lea este extrem de neobişnuit să avem astfel de surse documentare. Din acest motiv este foarte adevărată afirmaţia făcută de Dorothy Owen cum că este foarte rar când poţi să descoperi cu precizie data de fondare a unei biserici, capele sau parohii cunoscută ca existând înainte de anul 1100.
Cercetarea patrimoniului ecleziastic din sudul Transilvaniei are o lungă tradiție în cadrul istoriografiei de limbă germană, dar, în cele mai multe dintre cazuri, abordările au vizat doar perspective arhitecturale și de istoria artei. Ansamblurile fortificate sau nu, au intrat în atenția unor programe de cercetare arheologică, mai ales în perioada anilor 1960-1980, când au fost demarate ample proiecte de restaurare la unele obiective importante: Sibiu – Biserica Parohială Evanghelică, Sebeș – Biserica Evanghelică, Brașov – Biserica Neagră, Alba Iulia – Catedrala Romano-Catolică ș.a.
În majoritatea cazurilor abordarea arheologică nu a reprezentat un caz per se, fiind vorba mai ales de sondaje de mici dimensiuni prilejuite de lucrările de conservare. În ultimii 25 de ani cercetarea arheologică a obiectivelor ecleziastice a cunoscut o creștere numerică iar producția științifică legată de această explozie numerică este la rândul ei una deosebit de vizibilă. Menționăm în acest context amplele cercetări arheologice ce au vizat obiective ecleziastice din Sighișoara – Biserica de pe deal (Daniela Marcu Istrate), Feldioara – Biserica Evanghelică (Adrian Ioniță, Daniela Marcu Istrate), Brașov – Biserica Neagră (Daniela Marcu Istrate), Alba Iulia – Catedrala Romano-Catolică (Radu R. Heitel), Sibiu – Biserica Parohială Evanghelică (Ioan Marian Țiplic, Maria Emilia Țiplic, Zeno Karl Pinter, Dan Munteanu – Beșliu, Daniela Marcu Istrate). La aceste cercetări de o amploare mare se adaugă cercetările arheologice punctuale la obiective importante, cum ar fi Orăștie – Cetate (Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Țiplic), Hunedoara – Biserica Sf. Nicolae (Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Țiplic), Sibiu – Rotondă (Petre Munteanu-Beșliu, Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Țiplic), Cisnădie – Biserica fortificată (Ioan Marian Țiplic, Maria Emilia Țiplic), Cenade – Biserica Fortificată (Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Țiplic, Maria Emilia Țiplic), Cașolț – Dealul Bisericii (Ioan Marian Țiplic, Maria Emilia Țiplic) ș.a.
În prezent sunt derulate o serie de proiecte de restaurare a bisericilor aparținătoare Episcopiei Evanghelice CA din România din teritoriul de sud al Transilvaniei, proiecte finanțata din fonduri europene. În cadrul primei tranșe de biserici cercetarea arheologică a fost una de conjunctură și realizată necoordonat la nivelul proiectului, în prezent cercetarea arheologică se derulează coordonat la nivelul managementului central.
