Transilvania reprezintă un spațiu istoric în care interferează diferite culturi, confesiuni, limbi, tradiții. Istoria etnicilor germani în România este parte integrantă a istoriei românilor. Parte a patrimoniului cultural european, ceea ce a fost și s-a păstrat din cultura și civilizația săsească în Transilvania este ceea ce legitimează identitatea săsească în prezent. Sașii, grupare etnică și confesională în Transilvania, au constituit după 1918, alături de șvabii bănățeni, germanii bucovineni și basarabeni și cei din Vechiul Regat, cea mai mare minoritate germană din sud-estul Europei. Deși erau doar o treime din totalul populației etnice germane din România, sașii au format „nucleul minorității germane din România”, cca. 240.000.
Sașii și-au pus puternic amprenta asupra patrimoniului material și imaterial al regiunii. Pe de altă parte, plecarea în masă, mai ales în Germania, începând cu anii 1960, a creat o adevărată provocare pentru conservarea vestigiilor arhitecturale și tradițiilor culturale ale acestui grup, precum și pentru menținerea legăturilor cu grupurile din „patriile adoptive”, care păstrează printre reperele de identificare personală și de grup imaginea și amintirea „patriei de origine”.
Există diferenţe majore între emigrația sașilor în Germania în perioadele 1960-1989 și respectiv 1990-2006 în ceea ce priveşte condițiile politico-economice în care s-a desfășurat, efectele părăsirii în masă, mai ales a satelor, au generat apariția unor probleme similare: degradarea elementelor arhitecturale simbol pentru comunitatea sașilor (biserica, casa parohială, școala), dar și sentimentul dezrădăcinării prezent mai ales în cadrul generațiilor mai în vârstă ce s-au stabilit în Germania. Acestea sunt și o parte din motivele care au făcut ca imediat după 1990 numărul membrilor asociaţiilor sașilor transilvăneni migrați în spațiul german să crească, în ultimii ani scăzând din nou. Cel puțin la o analiză sumară, migrarea sașilor în Germania nu a generat transformări identitare esențiale, aceștia rămânând legați structural de specificul vieții din Transilvania.
Migrarea sașilor în Germania a generat în comunitățile pe care le-au părăsit un fenomen demografic care, treptat, a luat amploare. În orașe, dar mai ales la sate, locul sașilor a fost luat de către români, mare parte dintre ei „migrați” și ei din alte zone ale țării (îndeosebi Oltenia și Moldova), și de către rromi. Fenomenul a fost încurajat până în anul 1990 de către autoritățile de partid și de stat comuniste. Acest fenomen de schimbare democrafică a afectat patrimoniul tangibil și intangibil săsesc, efectul acestor schimbări nefiind cercetat până astăzi în vreun fel.
